Brexitul bate la ușă, iar premierul Boris Johnson face mutări importante pe scena politică Europeană, încercând să forțeze și mâna Uniunii Europene. În acest moment, premierul britanic este între ciocan și nicovală, un fel de Matteo Salvini care una spune și face exact contrariul.
Boris Johson a ajuns la conducerea Marii Britanii cu promisiunea că va scoate țara din UE cu orice risc, chiar și cu riscul de a ieși fără acord, potrivit PSNews.ro
Numai că Parlamentul britanic, cel care în urmă cu câțiva ani iniția discuțiile pentru Brexit, acum s-a răzgândit și vrea amânarea Brexitului și ieșirea din UE cu un acord, obligatoriu. Numai că UE a fost destul de clară – ori acceptă termenii propuși, ori ies fără acord. Lucrul acesta îi oferă o armă de negociere lui Boris Johson pentru Brexit.
Camera Comunelor tocmai a decis luni că Marea Britanie va trebui să iasă din UE doar cu un acord și Boris Johson va avea responsabilitatea să-l caute cu negociatorii UE. Acest lucru pare, la prima vedere, o înfrângere pentru premierul britanic și arată că Parlamentul vrea să salveze Marea Britanie de la un dezastru ale cărui limite nu le știe nimeni.
Însă Boris Johnson are șansa să câștige războiul pentru desprinderea de UE fără un acord pentru Brexit. Parlamentul britanic ar urma să fie suspendat, începând de luni, pentru 5 săptămâni, iar acest lucru ar putea fi suficient să convingă partidele să meargă la alegeri mai devreme decât timpul prevăzut.
Momentan, există două soluții pentru parlamentarii britanici, iar ambele îl ajută pe Boris Johnson să rămâne în funcție: ori se trece la alegeri anticipate, ori se merge în acest ritm care duce spre un Brexit fără acord.
Dacă s-ar organiza alegerile anticipate, Boris Johnson ar intra în campanie cu un mare avantaj. Alegerile anticipate ar fi dorite și de Bruxelles, deoarece astfel vor avea o idee despre cine deține puterea în Marea Britanie și cine poate conduce negocierile. În acest moment există un război premier vs. parlament.
Însă alegerile anticipate înainte de Brexit ar putea fragmenta parlamentul și să vedem de fapt un parlament în care nimeni nu va putea forma guvernarea singur și vor trece la coaliție de guvernare, ceea ce înseamnă o amestecare geografică și ideologică. Marea Britanie are teritoriul împărțit în regiuni care sunt foarte diferite între ele, fiecare cu viziunea sa politică. O combinație între acestea ar putea destabiliza și mai mult clasa politică.
Pe termen scurt, Boris Johnson este cel atacat, însă în fața alegerilor ar putea să fie complet diferită situația. Votul cetățenilor va fi complet diferit de voința parlamentarilor. Și Johnson nu are nevoie de o victorie istorică.
Cei mai mari adversari ai premierului britanic, la algeri, ar fi Jeremy Corbyn (Partidul Laburist) și Nigel Farage (Partidul Brexit). Jeremy Corbyn este un personaj politic fără carismă, fără un electorat fidel și cu câteva declarații antisemite. Corbyn mai are și probleme cu ideologia politică pe care o îmbrățișează – social-democrația. Fiind un personaj politic de stânga, acest lucru nu-l ajută în Marea Britanie. De-a lungul timpului, a avut numeroase mesaje politice socialiste, cu atacuri la multinaționale, sistemul financiar și a militat pentru un sistem social. Marea Britanie n-are nevoie, în aceste vremuri, de un astfel de discurs și ar putea înclina mai mult spre Boris Johnson.
Nigel Farage, celălalt mare adversar al premierului britanic, din Partidul Brexit, pare mai degrabă blocat în jocuri obscurse, pierzând partidul la circa 12% și fără șanse să revină. În campania electorală, acesta nu are avea șanse în fața lui Johnson.
Lupta în viitoarele alegeri ar fi clar una între Johnson și Corbyn, iar actualul premier are prima șansa. Mutarea lui Boris Johnson de a convoca alegeri generale înainte de termen seamănă cu mutarea lui Matteo Salvini. Același lucru a făcut și fostul vicepremier al Italiei, simțind că este pe val, a încercat să provoace anticipate, însă s-a trimis scos de la guvernare și trimis în opoziție.
Boris Johnson, înainte de Brexit, își joacă șansele la conducerea Guvernului. Pierde bătălii în camerele din Parlament, însă acest lucru nu schimbă cu nimic situația țării înainte de Brexit.
