Reziliență – un cuvânt de care am tot auzit în ultimul an de pandemie. Dar ce înseamnă reziliență, din punct de vedere psihologic?
A fi rezilient depinde de controlul tău interior, de cum reacționezi la stimulii exteriori. Reziliența solicită o perspectivă realistă a abilităților și tăriei de caractar pe care o ai.
Părinții pot să îi învețe pe copii să fie rezilienți acordându-le posibilitatea de a se descurca singuri după ce au avut un eșec, pentru a învăța cum să facă asta. Pe scurt reziliența se rezumă la capacitatea noastră de a ne reveni după ce am avut parte de o dezamăgire sau am fost respinși.
Este nevoie să avem capabilitatea de a ne adapta la lumea în care trăim, să fim conștienți că nu toate lucrurile sunt cum ne dorim, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm, să ne facem viitorul, chiar dacă există posibilitatea să eșuăm.
O altă caracteristică a rezilienței: să avem abilitatea de a fi realiști când e vorba de abilitățile și calitățile noastre. Nici subestimare, nici supraestimare. Să nu ne așteptăm la rezultate imediate, ci să avem răbdare și încredere că rezultatele vor apărea.
Pentru a fi o persoană rezilientă trebuie să muncești pentru asta, să nu te lași descurajată, pentru că alternativa nu este bună: să ai partea de o viață plină de dezamăgiri.
