După spargerea mitingului, între orele 13:00-14:00, participanții se vor regrupa în mai multe locuri din apropierea Pieței Palatului unde se afla sediul CC al PCR: Piaţa Romană, iniţial lângă restaurantul „Grădiniţa”, Piaţa Universităţii, Hotelul Intercontinental, Sala Dalles, Hotelul Bucureşti, Parcul Cişmigiu, Casa Centrală a Armatei, Piaţa Unirii etc. Manifestanții scandau lozinci împotriva lui Nicolae Ceauşescu: „Jos Ceauşescu!”, „Jos cizmarul!”, „Veniţi cu noi!”, „Români, nu cedaţi!”, „Timişoara, Timişoara!”, „Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”.
Unitățile şi subunitățile Ministerului de Interne şi ale DSS-ului primesc ordin să blocheze Piaţa Palatului şi să nu permită pătrunderea către sediul CC al PCR, în care fusese depozitată o mare cantitate de armament. Încep arestările în rândul demonstranților, potrivit PSNews.ro
Manifestanţii arestaţi (bărbaţi, femei, copii) au fost crunt bătuţi şi dirijaţi spre „punctele de colectare” din faţa Hotelului Negoiu şi lângă clădirea Ministerului Comerţului Exterior, de unde vor fi urcaţi în dube şi duşi spre triere, înregistrare şi identificare la Miliţia Capitalei. Vor fi bătuţi în incinta Miliţiei Capitalei şi duşi, mai apoi, la închisoarea Jilava. Abuziv s-au purtat ofițerii şi subofiţerii Secţiilor 1, 10, 11, 14, 17, 18 (cu precădere) şi 19 Miliţie. Începând cu ora 14:00, în Piaţa Palatului, precum şi în alte zone din centrul Bucureştiului vor sosi unităţi şi subunităţi ale MApN, inclusiv tancuri şi TAB-uri. În cursul după-amiezii vor fi scoase şi alte efective, astfel încât, la ora 19:45, se aflau în dispozitiv un număr de 37 TAB-uri (24 de la Regimentul 1 Mecanizat şi 13 de la Regimentul 2 Mecanizat).
La ora 16:30, un autocamion militar DAC, aparţinând MApN, plin cu lăzi cu muniţie, care se deplasa de la Piaţa Universităţii spre Hotelul Intercontinental, va fi blocat de mulţimea de demonstranţi. Lovit în cap de o cărămidă aruncată de un cetăţean, soldatul Nicolae Cismaru (şoferul) îşi pierde cunoştinţa şi controlul asupra autocamionului, care continuă deplasarea lovind o parte dintre demonstranţii şi militarii aflaţi în dispozitiv. Rezultatul: 7 morţi şi 5 răniţi. Într-o astfel de situaţie, confuză, mulţimea ajunge faţă în faţă cu militarii, o parte dintre aceștia intră în panică şi trag fără comandă. Se înregistrează 8 morţi şi 5 răniţi prin împuşcare. Aflând despre acest lucru, generalul-colonel Vasile Milea ordonă: „Să nu se mai execute foc şi să nu fie băgaţi militarii în linia întâi. Dacă pleacă scutierii, să plece şi militarii” . La ordinul ministrului Apărării Naţionale, două elicoptere militare vor trece la survolarea spaţiului aerian al Capitalei pentru a constata modul în care se deplasau manifestanţii în diferite zone ale oraşului. Cu acest prilej se lansează şi manifeste cu conţinut pro-regim, în timp ce se desfășoară arestări masive ale demonstranţilor. TAB-urile circulă în viteză pe bulevardele principale ale Bucureștiului.
La ora 17:00 va începe, în zona Hotelului Intercontinental, ridicarea Baricadei ce va reprezenta în orele următoare simbolul luptei împotriva regimului Ceauşescu. Unul dintre cei mai reprezentativi lideri ai mulțimii din Piața Universității, Dan Iosif, va mărturisi cu referire la acea noapte: „Am început să construim baricada prima dată din jardinierele de flori, scaunele luate de la Pescaru, după aceea am luat de la Dunărea de pe terasă scaune şi mese din acelea de tablă şi coşurile de gunoi de pe stâlpi. Dacă vă imaginați că noi credeam că vom opri tancurile cu aceste obiecte mărunte… Acolo au fost bătăi crunte între revoluționari şi scutieri” .
La ora 18:00, Nicolae Ceaușescu va desfășura o teleconferință cu activul de partid și de stat, precum și cu reprezentanții structurilor de forță, repetând ideea că în România există în acele momente o acţiune organizată şi dirijată, cu orientare precisă de destabilizare şi îndreptată împotriva integrităţii şi independenţei României, fapt care impune decretarea mobilizării generale a întregului activ de partid şi de stat şi a tuturor forţelor noastre de Interne – Miliţie, Securitate –, inclusiv a unităţilor militare pentru lichidarea în cel mai scurt timp a acestor acţiuni conjugate împotriva integrității, independenței, a construcției socialiste, a bunăstării poporului. Nicolae Ceaușescu precizează: „Nu există decât o singură cale – lupta!”.
Puterea nu cedează
În acele momente extrem de tensionate din după-amiaza zilei de 21 decembrie 1989, șeful CIE, generalul-locotenent Stamatoiu Aristotel, va organiza o ședință în care, într-o exprimare impersonală şi în termeni generali, va face cunoscut șefilor de unități ordinul de a se analiza situația persoanelor supravegheate de DSS şi de a se lua măsuri pentru izolarea celor care ar fi putut prezenta pericol în condițiile concrete existente în acel moment, respectiv de a deveni conducători ai mulțimii revoltate. Disidentul Dumitru Mazilu și familia sa au constituit obiectul unei atenții speciale a ofițerilor din DSS. Declarațiile foștilor lideri ai DSS-ului, de după 22 decembrie 1989, privind intenția acestora de a-i proteja pe disidenți sau pe opozanții politici de posibile situații negative, nu se pot accepta, în condițiile în care, spre exemplu, Mircea Răceanu se va trezi în celulă cu Mircea Popa, un vechi opozant al regimului Ceaușescu suspectat de legături cu KGB. În arestul DSS-ului din Rahova vor mai fi internați în acele zile și alți disidenți și opozanți politici ai regimului Ceauşescu.
Pentru coordonarea şi conducerea forţelor de ordine, Nicolae Ceaușescu cere să se constituie un Comandament Militar Unic, format din ministrul Apărării Naţionale, ministrul de Interne, şeful DSS, şeful Securităţii Municipiului București şi şeful de Stat-Major al Gărzilor Patriotice. Comandamentul urma să se afle sub comanda generalului-colonel Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale, iar secretar a fost numit Silviu Curticeanu. Totodată, din ordinul ministrului Apărării Naționale se constituie o Grupă Operativă a MApN, între orele 21:00-21:30. La dispoziția ministrului Apărării Naționale se va afla, începând cu ora 17:30, o grupă de transmisioniști, cu mijloacele necesare, pentru a realiza o legătură radio proprie cu unitățile şi comandamentele militare. În volumul Armata Română în Revoluția din Decembrie 1989 se menționează că, totuși, ministrul Apărării Naționale trebuia să aibă mijloace de comunicare și legături directe cu unitățile MApN și ale Ministerului de Interne, precum și ale DSS, pentru a putea exercita o comandă unică. Aceste elemente de legătură cu unitățile și subunitățile Ministerului de Interne și ale DSS-ului nu au existat. În București, în perioada 21 decembrie 1989, ora 13:00, şi 22 decembrie, ora 11:00, Brigada 11 Securitate, aflată sub comanda locotenent-colonelului Tudor Cearapin, a fost prezentă ca forţă de represiune. În conformitate cu Planul de Operaţii al Brigăzii au plecat în misiune 130 de militari în termen, coordonaţi de şapte ofiţeri şi patru subofiţeri care urmau să coopereze cu efectivele UM 0829 şi UM 0396. La ora 19:00, revoluționarii concentrați în faţa Hotelului Intercontinental vor înfrunta forţele de represiune, în special în jurul Baricadei, aflată în proces de consolidare, în timp ce pe străzile din zonă acționează alte grupuri de manifestanți care scandează lozinci anti-Ceaușescu.
Concomitent, se execută foc de avertisment, trăgându-se în sus cu cartuşe trasoare, în timp ce persoane îmbrăcate în civil reţin cu brutalitate manifestanţii pe care îi urcă în autocamioane. În perioada de timp care a urmat până la reprimarea totală a manifestanților, Nicolae Ceaușescu s-a consultat cu Ilie Verdeţ, preşedintele Comisiei Centrale de Revizie a PCR, și cu generalul (r) Mihail Burcă şi Vasile Vâlcu, membri ai Comisiei. Aceștia au cerut cu insistentă să fie primiți în audienţă pentru a discuta cu secretarul general al PCR situația creată și au cerut o soluție politică la cele aflate în derulare. Vechii activiști de partid au propus să se discute cu manifestanţii, să se găsească o cale de mediere și să nu se apeleze la forţă.
În pofida celor discutate cu cei trei, Nicolae Ceauşescu, profund îngrijorat de turnura pe care o luau evenimentele în oraș și în țară, i-a convocat jurul orelor 21:00-21:30 în cabinetul său la o scurtă şedinţă pe Tudor Postelnicu, generalii Marin Neagoe, Iulian Vlad, Vasile Milea, Andruţa Ceauşescu, colonelul Marin Bărbulescu, precum și pe Manea Mănescu, Constantin Dăscălescu, Emil Bobu, Ion Dincă și Silviu Curticeanu. Miniștrii Apărării și de Interne vor fi admonestați extrem de sever, având drept temei lipsa de coordonare a forțelor MApN și Ministerului de Interne. Ministrul Apărării Naționale va primi ordinul de a merge direct în stradă pentru a conduce efectiv operațiile de reprimare. Martor al momentului, Mihai Hârjeu va declara că Ion Dincă a fost cel care a preluat, de facto, comanda întregii acţiuni, în timp ce Tudor Postelnicu, ministrul de Interne, va susține că întreaga comandă i-a fost încredințată generalului-colonel Vasile Milea.
Totodată, Nicolae Ceauşescu îi convoacă, în jurul orei 21:00, pe Elena Ceauşescu, Emil Bobu, pe doi dintre responsabilii UTC, Dinu Drăgan şi Poliana Cristescu – adjuncţii primului secretar al CC al UTC –, precum și pe ministrul pentru problemele tineretului, Ioan Toma, revenit de urgenţă la București. Secretarul general al PCR va critica într-un mod extrem de dur activitatea conducerii UTC, având în vedere că mulți dintre cei aflați în stradă erau tineri, recomandând organizarea imediată a unor dezbateri şi constituirea unor brigăzi de tineret care să patruleze pe străzi, aşa cum făcuseră în perioada Congresului al XIV-lea al PCR.
