Grupul de suport tehnico – științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul Românie i au definit termenul de ”contact apropiat al unui caz confirmat cu COVID 19.
Contactul apropiat este definit ca:
- Persoana care locuiește în aceeași gospodărie cu un pacient cu COVID-19;
- Persoana care a avut contact fizic direct cu un caz de COVID-19 (ex. strângere de mână neurmată de igiena mâinilor);
- Persoana care a avut contact direct neprotejat cu secreții infecțioase ale unui caz de COVID-19 (ex. în timpul tusei, atingerea unor batiste cu mana neprotejată de mănușă);
- Persoana care a avut contact față în față cu un caz de COVID-19 la o distanță mai mica de 2 m și pe o durata de peste 15 minute;
- Persoana care s-a aflat în aceeași încăpere (ex. sală de clasă, sală de ședințe, sala de șsteptare din spital) cu un caz de COVID-19, timp de minimum 15 minute și la o distanță mai mică de 2 m;
- Persoana din rândul personalului medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrjire directă unui pacient cu COVID-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un pacient cu COVID-19, fără portul corect al echipamentului de protecție;
(Sursa ECDC și aflat în vigoare în România în cadrul definiției de caz).
Scopul definirii contactului apropiat este să permită anchetei epidemiologice să deceleze care persoane din lista contacților unui caz confirmat primesc indicație de izolare la domiciliu timp de 14 zile și testarea acestora la începutul perioadei de izolare și la sfârșitul acesteia.
O anchetă epidemiologica corectă NU trebuie să ducă la izolarea și testarea altor persoane care nu îndeplinesc exact criteriile din definiție și nici pe aceia care sunt contacți ai contacților.
