Marți, 30 octombrie 2018, se împlinesc 3 ani de la tragedia din Clubul Colectiv în urma căreia și-au pierdut viața 65 de persoane, 186 au fost rănite și dosarul trebuie reluat aproape de la zero, pentru că magistratul care a instrumentat cazul a ieșit la pensie.
În acea noaptea fatidică, acum 3 ani, era o zi de vineri și lumea ieșise să se distreze în club, să asculte muzică și să danseze. Nu aveau de unde să știe, că pentru mulți dintre ei avea să fie ultimele momente de viață. Noi, ceilalți, care am văzut după aia imaginile la televizor ni se părea greu de înțeles ce se întâmplă.
Cu tragedia și oroarea morții nu te poți obișnui niciodată. Te ia prin surprindere și îți vine să plângi, pentru că îți este prea frică și nu știi cum altfel ai putea să reacționezi. În acea noapte și în zilele de după a fost o jale majoră, s-a plâns, dar a fost și momentul în care mulți dintre noi ne-am dat seama care sunt slăbiciunile unui sistem pe care, poate, l-am ignorat sau ne-am spus ”lasă că merge și așa”.
În duminica de după incendiu, îmi făceam meseria. Sau așa credeam la vremea respectivă. M-am dus ca jurnalistă în piața Universității să asist la marșul tăcut pentru victimele din Colectiv, care au ars. Pe unul dintre cei care și-a pierdut viața, în mod eroic, pentru că a preferat să îi salveze pe alții, îl cunoșteam. Râdea și era plin de viață, de fiecare dată când ne vedeam. În acea duminică am crezut că voi putea fi obiectivă, că așa am fost învățată să îmi fac meseria. Dar nu am putut să fiu. Am plâns, alături de sutele de persoane care înaintau tăcut, prin oraș, spre locul tragediei. Am scris după aia, cu lacrimi în ochi, era prea multă emoție și durere, adunată acolo. Erau mame, copii, bunici, adulți, prieteni, erau toți acolo, uniți în durere, în urma unei tragedii, care poate atunci a trezit o țară întreagă. Fotografiile pe care le-am făcut atunci vorbesc de la sine:
Unii dintre noi încă jelesc, în timp ce alții se revoltă că poate observă că în unele zile ”sistemul” ne învinge și pare că nu facem niciun pas înainte. După 3 ani de la Colectiv să ne luăm un moment de reculegere, dar, totodată, să ne mobilizăm, să găsim energia necesară, ca prin ceea ce putem face noi, să schimbăm sistemul, ca să nu mai avem parte de tragedii.
