Odată cu adoptarea măsurilor de prevenire a răspândirii pandemiei la mijlocul lunii martie, politicile publice americane au țintit echilibrul dintre nevoia de a menține oamenii în siguranță si consecințele, potențial dezastruoase, ale reluării activităților economice într-o țară unde serviciile de sănătate publică sunt extrem de limitate.
Un grup de economiști americani, care a analizat mai multe ipoteze de lucru privind costul oportunității restricționării activităților economice în SUA, e de părere că suspendarea temporară a acestora a salvat între 900.000 și 2,7 milioane de vieți, potrivit CBS News.
Autorii – economiștii Olga Yakusheva de la Universitatea din Michigan, Eline van den Broek- Altenburg și Adam Atherly de la Universitatea din Vermont și Gayle Brekke de la Universitatea din Kansas – nu au încercat să atașeze o valoare pecuniară unei vieți omenești, ci au comparat numărul estimat de decese evitate ca urmare a măsurilor adoptate, cu numărul de decese estimat ca urmare a efectelor pe termen lung ale înghețării economiei.
Lucrarea folosește modele de analiza preluate de la Organizația Mondială a Sănătății și de la Centrul de Sănătate pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA pentru a estima numărul de decese în SUA – în cazul în care COVID-19 s-ar fi răspândit în mod necontrolat – între 1,1 și 2,9 milioane.
Scăzând cele aproximativ 130.000 de morți înregistrate deja, precum și numărul cazurilor susceptibil să apară chiar și în cele mai stricte condiții de profilaxie, rezultă că au fost salvate între 900.000 și 2.7 milioane de vieți.
O criză economică severă poate avea, de asemenea, costuri financiare, profesionale și sociale severe. Pierderea unui loc de muncă, pierderea asigurării de sănătate sau evacuarea din locuință poate avea efecte pe termen lung, inclusiv asupra sănătății oamenilor.
„Ideea că bunăstarea și speranța de viață a unei persoane sunt asociate cu venitul personal și averea este recunoscută și acceptată în domenii precum medicina publică, epidemiologie și economie”, scriu autorii.
Multe studii arată că oamenii săraci, în medie, au o sănătate mai proastă decât oamenii cu stare. Totodată, factorii de stres individuali, în special veniturile inconsistente și fluctuante, afectează sănătatea și scurtează speranța de viață.
„Am calculat că restricțiile legate de COVID-19 asupra activităților economice vor crea o mortalitate semnificativă, deși mai puțin redusă, în aval”, scriu autorii.
„Persoanele care vor fi bolnave sau vor muri din cauza șomajului, a lipsei accesului la servicii profesionale de îngrijire, a incapacității de a-și permite alimente și un stil de viață sănătoase sunt la fel de reale ca și cei care mor din cauza virusului”.
Autorii estimează că recesiunea economică va produce între 50.000 și 323.000 de decese în anii următori (cifra fluctuează în funcție de dimensiunea exactă a crizei economice). Ca atare, autorii sunt de părere că măsurile de restricționare a activităților economice sunt de cel puțin 3 ori mai eficiente decât lipsa lor, chiar și în cazul celui mai grav scenariu de evoluție a pandemiei.
Modelul de analiză folosit de cei 4 economiăti are însă limitările sale, având în vedere că nu include persoanele care aleg voluntar să rămână izolate și să facă cumpărături la distanță din motive de siguranță personală. Majoritatea economiștilor e de acord că, chiar și în lipsa măsurilor de izolare/carantinare impuse de autorități, obiceiurile de consum vor fi în continuare afectate până la găsirea unui vaccin sau a unui tratament antigripal.
”Problema cea mai importantă este că există multe companii care nu se pot redeschide într-un mod rentabil și sustenabil, asigurându-și în același timp și clientii și angajații că nu li se pune sănătatea în pericol”, a declarat recent David Kelly, șeful departamentului de strategie globală la JP Morgan Funds, care a mai adăugat că ”incertitudinile […] vor menține probabil vânzările de echipamente casnice și auto la niveluri scăzute, [și e probabil să apară] disponibilizări în sectorul energetic, din cauza prețurilor scăzute la petrol și a diminuării ocupării forței de muncă în sectorul public”.
