Marele Albert Einstein a fost căsătorit de două ori. Din prima relație, cea cu sârboaica Mileva Maric, a avut trei copii. Unul dintre ei, Hans Albert, se lua, în 1959, cu românca Elisabeta Roboz, născută în Orăștie, la 1904. Cei doi aveau să stea împreună până în 1973, anul decesului lui Hans Albert.
Elisabeta Roboz Einstein rămâne una dintre cele mai cunoscute minți din domeniul neurologiei și a microbiologiei medicale, potrivit PSNews.ro
Albert Einstein, probabil cel mai luminat creier pe care l-a avut această Omenire, a fost căsătorit de două ori. Prima oară cu Mileva Maric, o sârboaică ce-i fusese studentă la Zurich, apoi cu Elsa Lowenthal. Din întâia relație (s-au luat în 1903, au divorțat în 1919), i s-au născut trei copii. Lieserl, care, din păcate, deceda la numai un an și jumătate de viață, Hans Albert (14 mai 1904 – 26 iulie 1973) și Eduard ”Tete” (20 iulie 1901 – 25 octombrie 1965).
Fiul cel mare al lui Albert Einstein, Hans Albert, vedea lumina zilei la Berna, în primii ani de după 1900. Mama era o sârboaică-ordodoxă, dar, din păcate, relația ei cu marele fizician se deteriora rapid, așa că ultimii cinci ani de căsnicie aveau să-i trăiască separat.
Hans Albert îi călca pe urme tatălui (dar și mamei), începând studiul la ETH, Institutul Federal de Tehnologie din Zurich. În 1926 primea, deja, diploma în inginerie civilă. Lucra la Dortmund, unde obținea titlul de Doctor în Științe Tehnice.
În 1933, simțind teroarea nazistă, Albert Einstein părăsește Germania. Îl sfătuiește și pe fiul său să facă același lucru, iar acesta trece în Elveția și, de aici, în 1938, în Greenville, California de Sud. Ajunge profesor de inginerie hidraulică la Universitatea din California, Berkley. Se căsătorește cu Frieda Knecht, cu care avea să viețuiască din 1927 până în 1958, la decesul acesteia. Aveau patru copii, dintre care unul adoptat.
Un an mai târziu, Hans Albert Einstein se însoară, pe pământ american, cu Elisabeta Roboz, o evreică din Orăștie. Tatăl, Albert, decedase în 1955, dar gurile rele spun că între Hans Albert și Elisabeta exista o relație de lungă durată, astfel că marele fizician a avut posibilitatea de a-și cunoaște viitoarea noră.
Elisabeta se născuse, ca și Hans Albert, în 1904, în Orăștie (Szaszvaros, Imperiul Austro-Ungar de atunci), nu de parte de locul unde vedea lumina zilei Aurel Vlaicu. Tatăl ei, profesor și rabin în localitate, deceda în 1914, așa că mama Elisabetei, dimpreună cu cei cinci copilași, se mutau la Nyiregyhaza (Mestecănești, în nord-estul Ungariei de azi).
Un suflet dotat intelectual, a avut de suferit după ce parlamentul maghiar avea să limiteze dreptul studenților evrei de a intra la Universitatea din Budapesta. În 1928 obține titlul de Doctor în Chimie Organică la Universitatea din Viena. În 1940, la fel ca și intreaga familie Einstein, e este nevoită să emigreze în Statele Unite, din cauza originilor sale.
Familia îi va rămâne în Ungaria: mama deceda în cel de-al Doilea Război Mondial, fratele Karl și alți doi frați vitergi erau uciși de către naziștii unguri
Fondează, la Stockton, în California, un laborator de nutriție a plantelor, fiind o expertă în tehnologia alimentației. Se dedică studierii sistemului nervos uman. Devine profesor-asociat la Institutul de Tehnologie din California, apoi predă la Unviversiatea din Wyoming.
O găsim la faimoasa Stanford, apoi la Georgetown. În timpul unei conferințe susținută la Institutul de Tehnologie, se găsește cu Hans Albert. Nu se vor căsători până în vara lui 1959. Luna de miere și-o petrec pe malul unui lac, în Canada. Hans Albert iubește apa, e un marinar priceput.
”Sunt două lucruri pe care le-aș face exact la fel, din nou: munca mea și mariajul meu. Poate altfel aș vrea săi fiu mai înaltă sau mai suplă, însă aceste două lucruri sunt exact cum îmi doresc”, avea să scrie Elisabeta într-un material publicat în SUA, în 1966, cu titlul ”Știința este plăcere”.
Continuă să studieze. Descoperă proteina bazică de mielină. A avut o contribuție hotărâtoare la înțelegerea etiopatogenezei encefalomielitei alergice, autoimunizareaei împotriva mielinei (și implicit împotriva proteinelor de bază din care este formată mielina), sclerozei multiple, care este principala boală datorată bolilor de demielinizare.
Rezultatele cercetărilor au fost publicate în jurnalele de știință ale vremii, totul culminând cu redactarea lucrării „Proteins of the Brains and the Cerebrospinal Fluid in Health and Disease” (C. C. Thomas, Springfield H., 1982). O ediție înbunătățită a acestei cărți a fost publicată în limba rusă.
Cu timpul, diversificându-și aria de interese, a ajuns să lucreze la Laboratoarele Berkeley, având ca temă de cercetare efectul hormonilor tiroidieni asupra mielinogenezei. Rezultatele obținute aici au ajutat la o mai bună înțelegere a legăturii creier-glande endocrine și la dezvoltarea terapiei cu hormoni aplicată la copiii născuți cu hipotiroidism.
În timpul șederii la Berkeley a scris biografia soțului ei, profesorul de inginerie hidraulică Hans Albert Einstein. A rezultat cartea „Hans Albert Einstein: Reminiscences of his Life and our Life Together” (Iowa, Iowa Institute of Hydraulic Research University of Iowa, 1992).
Fiul lui Albert Einstein se stinge pe 26 iulie 1973, la Woods Hole, Massachusetts. Pe piatra funerară îi stă scris: ”Hans Albert Einstein, 1904 – 1973, O viață devotată studenților săi”.
Elisabeta își continuă munca. Ca omagiu, îi este dedicat un număr din revista ”Neurochemical Research” (Vol. 9, No. 10, 1984). În prefață se spune că „nu este nici o exagerare că deplina înțelegere a sclerozei multiple, diagnosticul și tratamentele le datorăm muncii biochimistului Elizabeth Roboz Einstein”. A iubit călătoriile, musica și natura.
S-a stins, pe 9 ianuarie 1995, în casa ei din Berkley, California.
