În arhiva personală, fiul savantului Ştefan Odobleja, părintele ciberneticii, deţine printre altele şi un material în care scriitorul severinean Valeriu Armeanu povesteşte cum a reuşit să-l convingă pe Ştefan Odobleja să vorbească în premieră despre celebra sa carte <<Psihologia consonantistă>>. Interviul lui Valeriu Armeanu în revista „Tribuna” din 1973 a marcat ieşirea din anonimat a unei opere, care între timp a devenit celebră.
„Povestea unui interviu”, așa se cheamă materialul semnat de scriitorul Valeriu Armeanu, care se află în posesia lui Ștefan Odobleja jr., fiul savantului Ștefan Odobleja.
„Am dat zilele acestea de material, semnat de domnul Armeanu, care a avut un rol important în lansarea lui Ștefan Odobleja pe plan național. Când tata a prezentat cartea sa, <<Psihologia consonantistă>> în cadrul unui cenaclu literar, domnul Armeanu a crezut în ideile lui, deși mulți nu-l credeau”, a spus Ștefan Odobleja jr.
Valeriu Armeanu povestește că l-a cunoscut pe distinsul om de știință în cadrul cenaclului literar „Danubius” din Drobeta-Turnu Severin, unde savantul a fost invitat să vorbească despre cartea sa, „Psihologia consonantistă”.
„La un moment dat, discuțiile au căpătat o cu totul altă cale, trezindu-mi curiozitatea. Ne mărturisea cum că întâlnise în <<Cibernetica>> lui N. Wiener foarte multe idei, preluate în spirit și mai puțin în literă, din <<Psihologia consonantistă>>. Înainte de a se risipi fiecare pe la casele noastre, i-am spus că intenționez să facem un interviu. M-a refuzat. După câteva zile l-am întâlnit, din nou l-am abordat, i-am spus că se vorbește prin oraș că nu ar fi adevărat ce susține cu plagiatul”.
Cibernetica s-a născut în România
Deși Norbert Wiener este cel creditat pentru invenția ciberneticii, în realitate românul Ștefan Odobleja este omul care a pus bazele acestui domeniu cu 10 ani înainte. „Psychologie Consonantiste” a apărut la Editura pariziană „Librairie Maloinein” în 1938, dar din cauza accelerării încordării internaţionale europene şi izbucnirii războiului, Editura nu a mai apucat să se ocupe de difuzare. Odobleja a reuşit să expedieze circa 20 de exemplare la bibliotecile universitare şi medicale din lume şi 20 de exemplare la o serie de specialişti străini. Lui Bainbridg, Odobleja i-a trimis cinci exemplare, iar medicul american l-a asigurat că le va plasa în cele mai indicate locuri. Lucrarea monumentală a savantului român a fost prezentată în „Psychological Abstracts” din ianuarie 1941, sub semnătura lui S. M. Strong, dar în general a avut foarte puţine recenzii şi a fost practic ignorată multă vreme. Ştefan Odobleja şi-a continuat cecetările mai ales în direcţia elaborării unei logici din care au rămas îm stadiu de manuscris zeci de mii de pagini. În 1948, la trei ani de la sfârşitul războiului, la Paris este publicată lucrarea “Cibernetică: Controlul şi comunicarea în animal şi maşină”, de către filosoful şi matematicianul Norbert Wiener. Practic, lucrarea lui Wiener a reluat ideile lui Odobleja, dar a avut un succes considerabil mai mare, obținându-i titlul de „părinte al ciberneticii”. Începând din anul 1972, când a citit autobiografia lui Norbert Wiener, Ştefan Odobleja s-a consacrat demonstrării ideii că originea ciberneticii se află în psihologie şi că „cibernetica s-a născut în România în anul 1938” prin lucrarea sa „Psychologie Consonantiste”. În acest sens, pentru a-şi marca parternitatea, el a publicat o lucrare specială, care a apărut în chiar anul morţii sale: „Psihologia consonantistă şi cibernetica”, cu o substanţială prefaţă a lui Mihai Golu.
„Eu m-am împăcat cu soarta şi cu lumea”
“Cui crezi că ar mai folosi acest adevăr, şi mai ales, cui ar mai conveni? Chiar la noi în ţară sunt foarte mulţi ai lui N. Wiener. Mi i-aş face duşmani pe toţi. La ce bun? Eu m-am împăcat cu soarta şi cu lumea. Ce să fac dacă aşa mi-a fost dat? Eu am studiat principiile ciberneticii într-o cameră, finanţat de greutăţi şi de griji, Wiener a studiat în laboratoare, finanţat de Rockefeller şi împrejmuit de tot felul de colaboratori pe care i-a plătit bine. Sigur că dreptatea va fi de partea celui mai tare. Te rog foarte mult, lasă-mă să rămân un anonim (…) Crezi că mi-a fost ușor când am văzut că truda mea de-o viață este pusă la stâlpul infamiei și scuipată de tot felul de nătărăi, care nu știau bine nici tabla înmulțirii”, i-a spus savantul scriitorului Valeriu Armeanu.
Totuși după aproximativ trei săptămâni, omul de știință a fost de acord să vorbească într-un interviu despre opera sa.
„După ce pusesem pe două coloane citatele <<Cibernetică>> și <<Psihologia consonantistă>>, abia atunci am avut revelația unui mare savant. Odată scris și bătut la mașină, am convenit cu redactorul șef al revistei <<Tribuna>>, scriitorul D.R. Popescu să-l trimit respectivei publicații pentru a fi găzduit într-unul din numerele sale. S-a publicat abia după câteva luni. Așa se face că am așteptat până în vară, când într-o zi de vineri, ducându-mă la chioșcul de ziare din colț, nu mică mi-a fost bucuria, răsfoind revista clujeană care din acea zi avea să pună în circulație numele unui mare om de știință pe care l-a dat universalității un sat mic din Oltenia, Ștefan Odobleja”, mai spune Valeriu Armeanu.
Susținut de „Flacăra”
A urmat apoi o veritabilă campanie de presă susținută de redactorii revistei „Flacăra”, prin mijlocirea acestora, începând cu primăvara lui 1974, dr. Ștefan Odobleja ajungând să cucerească interesul specialiștilor din România, care au început să studieze și să revendice prioritatea ei absolută în domeniul ciberneticii. „Ce ar fi să recunoaștem deschis că fără dăruirea, împinsă uneori până la patimă, a poetului Adrian Păunescu, astăzi numele lui Ștefan Odobleja ar fi fost în continuare necunoscut publicului. Pe semne ar fi trecut câteva generații până când opera sa ar fi fost pusă în drepturi, așa cum se cuvine. Și nimic nu mă îndreptățește să cred că ar fi fost tot atât de posibil ca numele său să rămână un strigăt, un mare strigăt în pustiu”, mai scrie Valeriu Armeanu în acest material.
Din păcate, meritele lui Ștefan Odobleja i-au fost recunoscute în România, așa cum ar fi trebuit, abia după căderea regimului comunist
