Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat marţi, 22 octombrie, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2019 privind activităţile de transport alternativ, cunoscută și drept legea ridesharing-ului.
Printre modificările adoptate sunt următoarele:
”În situația în care operatorul platformei digitale este o persoană juridică nerezidentă, acesta este obligat să aibă pe toată perioada în care își desfășoară activitatea de intermediere a transportului alternativ pe teritoriul României o filială înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin care se derulează activitățile comerciale în România”.
”Toate veniturile obținute în urma efectuării de transport cu autoturism și șofer alternatib inclusiv veniturile operatorilor platformelor digitale provenite din activitatea efectuată pe teritoriul României sunt impozitate în conformitate cu legislația fiscală în România”
Însă cei din Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (C.O.T.A.R.) sunt nemulțumiți și îi solicită președintelui să nu promulge Legea transportului alternativ, în forma votată.
Principalele motive pentru care această lege nu trebuie să fie promulgată sunt:
1. Favorizarea companiilor care au sfidat legislația din România, timp de 4 ani și jumătate;
2. Nerespectarea Legii dialogului social, prin sfidarea tuturor acțiunilor de protest din partea patronatului reprezentativ pe ramură, care s-a opus vehement legiferării în favoarea unor jucători intrați pe piața de Transporturi în neconcordanță cu ligile românești în vigoare;
3. Graba în care s-a trecut prin comisiile parlamentare și în Plen noua lege, generată de o Ordonanță de Urgență votată cu aceeași celeritate, în luna iunie, pentru a servi interesele unor companii care nu au respectat legea, dar au avut activități în România și nu au fost sancționate, deși legile românești prevăd confiscarea veniturilor obținute din activități nelicențiate și neautorizate;
4. Prelungirea cu încă patru luni a perioadei de intrare în legalitate, pentru cei care fac „transport alternativ” de tip „ridesharing”, deși nu au funcționat într-un cadru legal, timp de 4 ani și jumătate. Deși acestor transportatori neautorizați și nelicențiați li s-a mai acordat o perioadă de 4 luni, pentru a intra în legalitate, nici măcar așa nu s-au conformat cerințelor legii făcute special pentru ei și au mai cerut o amânare de încă patru luni – lucru ce nu s-a mai întâmplat în in istoria legiferării din România, după 1990 – și care arată în mod evident favorizarea unor companii, în detrimentul celor care au funcționat legal, în ultimii 30 de ani;
5. Atât legislația din România, cât și cea internațională, prevăd egalitatea de drepturi și obligații pentru toate companiile care desfășoară activități într-un anumit domeniu, iar această nouă lege prevede condiții speciale doar pentru unele companii, favorizându-le în detrimentul celor care până acum au îndeplinit toate condițiile prevăzute de lege pentru obținerea licențelor de transport și au plătit către statul român taxe și impozite, conform legii;
6. Votul „pe repede înainte” dat de parlamentari pentru a legaliza cu celeritate ceea ce până în prezent a funcționat în afara cadrului legal, ca „piraterie” ar trebui, mai întâi cercetat de DNA, având în vedere faptul că în România nu se poate face lobby legal, ci doar trafic de influență, iar acțiunea concertată a parlamentarilor are semne clare de rezultat al unui lobby internațional, astfel încât se poate considera că există suspiciuni rezonabile de trafic de influență.
