Jurnalistul Răzvan Dumitrescu a acordat luni o declarație pentru PSnews.ro, în care a indicat vinovatul din spatele valului de dosare deschise de către DNA, apoi clasate de același parchet al Codruței Kovesi.
După cele mai recente trei dosare grele clasate (Microsoft, Marian Petrache, iar astăzi Omar Hayssam-IPRS Băneasa), ziaristul a arătat cu degetul către Inspecția Judiciară (IJ), care în toți acești ani nu s-a sesizat, ca să verifice dacă nu cumva DNA a deschis sau închis abuziv diverse spețe (nu doar cele trei amintite).
Cu privire la speța care îl viza pe Petrache, Dumitrescu a deplâns felul în care președintele Consiliului Județean (CJ) Ilfov a fost transformat în suspect pe baza unui simplu denunț.
„O primă constatare: dosarele păreau de răsunet, având în vedere prejudiciile foarte mari (mai ales Microsoft, apoi ăsta cu IPRS Băneasa; apropo: eu am lucrat acolo, la IPRS Băneasa, ca inginer electronist). Eu știam că DNA, când s-a înființat, s-a înființat ca să lupte împotriva marii corupții și să recupereze marile prejudicii. Aveau și un prag de la care toate cauzele cu prejudiciu se duceau automat la DNA, indiferent de ce parchet ar fi fost sesizat. Prin urmare, în astfel de cazuri, dacă nu-și fac treaba până la capăt și nu pot recupera prejudiciile, la ce folosesc ei de fapt? Ca să nu judec pe nedrept: eu aș vrea să văd o listă cu prejudicii efectiv recuperate (nu de recuperat) în urma unor dosare instrumentate de DNA și în urma unor sentințe rămase definitive, ca să putem să facem o comparație între cum suna PR-ul când începea dosarul și cum s-a terminat el. În foarte puține ocazii avem prilejul să vedem cum s-au terminat dosarele. Două dintre ocazii arată urât. Mă refer din punctul de vedere al prejudiciului. Prima ocazie este Microsoft, iar a doua este asta, cu IPRS și cu Omar Hayssam (personaj de răsunet).
La Petrache, există o diferență: din ce am citit, înțeleg că dosarul lui Marian Petrache era făcut pe denunțul unei singure persoane (scris din închisoare de către Adrian Mladin, fost primar PNL de Jilava – n.r.). Sigur că procurorul, în momentul în care se face denunțul, e obligat să verifice, și atunci deschide două coperți, pe care notează: «Dosar penal», dacă fapta pare de natură penală. La Petrache, mi se pare absolut abominabil – ca și în cazul altor politicieni – felul în care, într-o zonă în care există răzbunări și lupte oarbe fără pic de morală, să ți se facă dosar pe un simplu denunț. De-aia l-aș scoate pe Marian Petrache din cauza asta și m-aș referi la Microsoft.
La Microsoft, doamna Iorga explică foarte clar cum i s-a dat dosarul (care începuse, de fapt) și cum a avut o discuție cu conducerea DNA despre posibilitatea ca acele fapte să fie deja prescrise. Dacă în acel moment a fost forțată să continue (deși se știa că sunt fapte prescrise); dacă, deși fiind fapte prescrise, o serie de oameni care în final n-au avut legătură cu prejudiciul și cu dosarul în sine au fost ascultați cu mandat, asta mi se pare foarte grav. Dacă nu s-a întâmplat așa (dar și dacă s-a întâmplat așa), mă întreb unde dracului era Inspecția Judiciară în toate aceste momente. Pentru că Inspecția Judiciară trebuie să verifice tot timpul cum se desfășoară cauzele: dacă sunt dosare în nelucrare, dacă se încală drepturi și așa mai departe. Ați auzit vreodată să se verifice lucrurile astea?
Constatăm acum că există o practică neunitară, că există decizii ale Curții Constituționale care spun când să se prescrie fapta (începând de la ce moment) și că există curți de apel care consideră că după emiterea ultimei facturi s-a consumat ultimul act șamd. Dincolo de chestiile astea, Inspecția Judiciară ar trebui să verifice și să vadă dacă procuroarea Moraru are vreo vină, dacă au stat dosare în nelucrare, dacă procedura a fost respectată. Ați auzit vreo concluzie a Inspecției Judiciare aici? Mă întreb cu ce s-a ocupat Inspecția asta Judiciară; că altminteri, când e vorba să iasă din subordinea nu știu cui și să devină instituție autonomă, urlă toți s-o apere. Să apere ce? Activitatea a ce să apere? Ca să ai de apărat ceva, trebuie să știi ce activitate a avut acel ceva. În aceste cazuri flagrante (cu prejudicii uriașe anunțate când au început cauzele), ce activitate a avut Inspecția Judiciară, ca să merite ea apărată (cu sau fără hashtag)?” a detaliat Dumitrescu.
Revenind la ideea recuperării prejudiciilor, i-am amintit lui Răzvan Dumitrescu faptul că, ori de câte ori este luată la întrebări pe această temă, DNA automat dă vina pe ANAF. La rândul lui, realizatorul de la Antena 3 a pledat pentru ca parchetul Laurei Kovesi să comunice nu doar prejudiciile estimate la deschiderea unui dosar, ci și situația recuperării acelor prejudicii, în urma unor condamnări definitive (acolo unde ele există).
„Înainte să dea vina pe ANAF, trebuie să prezinte o hotărâre judecătorească definitivă și executorie. Dacă există acele hotărâri și suma ce rezultă că trebuie recuperată ca prejudiciu în urma acelor hotărâri, și tot ar fi ceva, ca să știm exact la ce instituție se află cauza în momntul ăsta! Face DNA chestia asta? De ce n-o face? C-ar fi în avantajul ei dacă ar sta bine la capitolul ăsta. La câte lucruri de PR a reușit să strecoare în piață, putea să facă foarte bine această statistică oficială, pentru că e prima instituție care ar trebui să aibă date. Avea tot interesul să le prezinte public!” a încheiat Răzvan Dumitrescu.
