Pentru cei care nu aveți ceva programat pentru minivacanța de Rusalii, vă propunem să descoperiți un colţ de Românie, un loc în care muntele se contopeşte impresionant cu Dunărea. Traseul Trescovăţ din Parcul Natural Porţile de Fier este pentru ecoturişti un prilej de a-şi încărca sufletul cu imaginea unor peisaje unice în felul lor, de un pitoresc nemaiîntâlnit în altă parte a ţării.
Traseul Trescovăţ din Parcul Natural Porţile de Fier este pentru ecoturişti un prilej de a-şi încărca sufletul cu imaginea unor peisaje unice în felul lor, de un pitoresc nemaiîntâlnit în altă parte a ţării.
Este un traseu care necesită o bună pregătire fizică, ţinând cont de lungimea traseului şi panta de urcare a muntelui. Ţinând cont de gradul de dificultate mai ridicat şi fiind un traseu mai puţin frecventat – deşi deosebit de spectaculos – este indicat a fi însoţiţi de un ghid local. Accesul se face de pe Drumul Naţional DN 57 la 6 km de la localitatea Şviniţa, din dreptul popasului turistic Starişte spre sensul de mers către localitatea Berzeasca. Lungimea traseului este de 10 kilometri, iar timpul mediu de parcurs este de circa 8 ore. Traseul este marcat cu un triunghi echilateral roşu pe fond alb, pe arbori şi pe pietre din imediata apropiere a potecii, la o distanţă vizibilă între 50 şi 100 metri, pe porţiunile ce le traversează prin pădure sau zonele limitrofe acestuia. Există un indicator şi panou de informare atât la începutul cât şi la finalul traseului.
Punctele de belvedere sunt la altitudini din ce în ce mai ridicate, culminând cu platoul Muntelui Trescovăţ, loc de unde se deschide o panoramă impresionantă, atât asupra plaiurilor româneşti, cât şi a celor sârbeşti.
Având o altitudine de 755 m, Muntele Trescovăţ este unul din cei mai înalţi munţi ai Parcului Natural Porţile de Fier. Dificultatea traseului nu este ridicată, cu excepţia porţiunii de urcare propriu-zisă a muntelui, din partea estică a muntelui, unde panta poate ajunge chiar la 70 la sută.
Muntele Trescovăţ este impresionant datorită rocilor vulcanice, pâlcurilor de pin negru de Banat, enclavelor de sibliacuri (liliac, cărpiniţă, mojdrean, scumpie), dar şi prin faptul că, odată ajuns pe platou, ai totul la picioare. De aici, priveliştea se deschide spre vest până la Ravensca, un sat de cehi, iar în aval pe malul drept al Dunării, se vede Grebenul sârbesc. Traseul coboară prin latura vestică a muntelui spre unul dintre conacele din aceasta zonă, Conacul lui Petrovici Svetozar, unde te poţi înfrupta din produsele bucătăriei tradiţionale.
Chiar dacă durează 8 ore, traseul pe Muntele Trescovăţ va fi pentru ecoturişti un prilej de a-şi încărca sufletul şi mintea cu imaginea peisajelor de deal, munte şi apă, unice în felul lor, dar şi de un pitoresc nemaiîntâlnit în altă parte a României.
Descrierea traseului :
Traseul porneşte la ieşirea de pe Drumul Naţional DN 57 din dreptul popasului turistic Starişte, pe drumul de căruţă urcând o pantă uşoară şi după o distanţă de 400 metri pe partea dreaptă întâlnim sălaşul lui Iovanovici Slava. După 100 metri vom întâlni bifurcaţia 1, unde vom merge pe varianta care urcă şi după aproximativ 100 m găsim sălaşul lui Avramovici Gheorghe, după care intrăm în fond forestier predominat cer şi gârniţă şi întâlnim după 250 m bifurcaţia 2, urmărim varianta din partea dreaptă care urcă şi după aproximativ 350 m ieşim din fondul forestier şi intrăm într-o poieniţă unde întâlnim bifurcaţia 3. Urmărim varianta stângă intrând într-o pădure de carpen şi cărpinită cu amestec de mojdrean şi după o distanţă de 500 m întâlnim bifurcaţia 4, urmărim varianta din partea stânga traseul continuând prin fond forestier şi după o distanţă de 700 m se intră într-o poieniţă, unde după 50 m întâlnim bifurcaţia 5, traseul turistic continuând pe varianta din stângă traversând poiana pe o potecă vizibilă şi după o distanţă de 200 m vom întâlnii sălaş părăsit. După acesta se intră în fond forestier urmărim poteca şi semnele turistice şi după 400 m la ieşirea din fond forestier aici există un izvor de apă amenajat, apoi se intră într-o poieniţă şi aici avem primul punct de belvedere cu o deschidere de 180 grade unde se poate vedea Dunărea şi malul sârbesc unde se zăreşte muzeul Lepenski Vir.
Traseul continuă prin poieniţă până la un sălaş părăsit, unde traseul schimbă direcţia urcând o culme cu o pantă de 20 la sută pe o distanţă de 150 m, traversăm un teren agricol şi ajungem la sălaşul lui Ianculovici Milivoi, apoi intrăm în fond forestier şi urmărim un drum de căruţă pe o porţiune de 250 m părăsim fondul forestier şi ieşim de pe acest drum în partea stângă, unde intrăm pe o poieniţă. Aici avem cel de-al doilea punct de belvedere cu o deschidere de 180 grade şi se poate vedea neckul vulcanic Trescovăţ.
Traversăm poieniţa şi intrăm în fond forestier, parcurgem o distanţă de 400 până la bifurcaţia 6 urmărim varianta de pe partea dreaptă, traseul merge în continuare prin fond forestier o distanţă de 400 m şi iese într-o poieniţă mică traversând-o şi intrăm din nou în fond forestier, unde întâlnim o pădure gorun cu fag, iar traseul începe o urcare accentuată de 30 la sută pe o potecă uşor vizibilă urmărind semnele turistice, după o distanţă de aproximativ 300 m ajungem în locul spre Trescovăţ în care urmează să urcăm pe Vf Trescovăţ, traseul urcă în partea stângă pe un versant stâncos urmărind semnele turistice până pe platou unde avem un alt punct de belvedere, de unde se poate vedea Dunărea până la Cozla spre vest şi spre est Grebenul sârbesc şi românesc, spre nord Vf Copriva, precum şi sălaşele din jurul Trescovăţului. Aici pe Vârful Trescovăţ, nu este recomandată apropierea la mai mult de 5 m, existând pericolul căderii în gol.
Ne întoarcem înapoi la punctul de urcare şi traseul începe să coboare, iar după 130 m părăsim pădurea şi intrăm într-o poieniţă largă unde avem punctul de belvedere patru. Aici se poate vedea Dunărea şi latura vestică al neck-ului vulcanic Trescovăţ, unde un versant al acestuia seamănă cu un chip de om din profil, continuăm prin poieniţă şi după o distanţă de 200 m intrăm în fond forestier, urmărim poteca şi marcajele turistice şi după 400 ieşim într-o poiană pe direcţia vest, o porţiune de 100 m unde vom merge pe liziera pădurii urmărind marcajele până la intrarea în fond forestier după 100 m.
Parcurgem o distanţă de 550 m prin pădure până întâlnim o formaţiune stâncoasă, unde traseul continuă pe un teren alunecos cu grohotiş pe o distanţă de 180 m până la intersecţia a doua ogaşe, unde se află borna silvică 22 UP 2 Eliseva precum un pârâiaş cu apă potabilă. De aici traseul se mută pe culmea din partea dreaptă şi continuă urmărind poteca vizibilă şi marcajele turistice pe o distanţă de 600 m, după care vom întâlni încă o porţiune de traseu cu formaţiune stâncoasă, şi după 200 m vom ajunge la punctul de belvedere cinci, care se află pe o creastă stâncoasă unde se poate vedea Dunărea, sălaşul lui Petrovici Svetozar, şi poalele Trescovăţului. Traseul coboară această cresata stâncoasă în zig zag pe o distanţă de 100 m, unde se părăseşte fondul forestier şi se intră pe poieniţa, unde întâlnim sălaşul lui Petrovici Svetozar, apoi traversăm poiana pe direcţia sud şi după 300m intrăm în fond forestier unde parcurgem o distanţă de 150 şi intrăm într-o poieniţă pe care o traversăm 150 m şi intrăm din nou în fond forestier parcurgem 200 m şi întâlnim sălaşul lui Iovanovici Milan, iar după 50 m este finalul traseului.
Recomandări pentru turişti
Angajaţii Parcului Natural Porţile de Fier fac câteva recomandări pentru cei care vor să urmeze acest traseu privind echipamentul şi dotarea: în funcţie de anotimp, recomandabil bocanci şi îmbrăcăminte cu rezistenţă la vânt şi ploaie; sticla cu apă de minim 1 litru/pers, pe traseu existând doar un pârâiaş şi un izvor care pe timp de vară posibil să fie secat; Sprijin ajutător (băţ de sprijin)
Cei care se încumetă la acest traseu trebuie să ştie că este bine să nu se abată de la traseul marcat şi de pe poteca de acces, existând pericolul rătăcirii. De asemenea, nu este recomandat a se parcurge acest traseu pe timp nefavorabil, ploaie şi ninsoare deoarece nu există vizibilitate suficientă pe traseu şi există pericol de alunecare pe multe porţiuni de traseu atât la urcarea cât şi la coborâre. Nici pe timp de iarnă nu este recomandat acest traseu, când stratul de zăpadă depăşeşte 20 cm deoarece nu se mai poate urmări poteca de acces, mai ales pe porţiunile unde aceasta parcurge poienile existente şi unde nu există semne indicatoare. Rangerii Parcului Natural Porţile de Fier spun că turiştii trebuie să aibă grijă să nu parcurgă traseul pe timp de noapte sau să înnopteze pe traseu, în zonă existând posibilitatea întâlnirii cu animalele sălbatice (urs, lup). Cât priveşte minorii sub 14 ani, aceştia trebuie să fie însoţiţi de părinţi sau cadre didactice.
Ce nu avem voie să facem
Este important de ştiut că administraţia Parcului Natural Porţile de Fier nu permite mai multe activităţi pe acest traseu şi în apropierea acestuia. De exemplu, distrugerea sau degradarea marcajelor ori a panourilor indicatoare din exteriorul sau interiorul ariilor naturale protejate este considerată contravenţie şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 6.000 lei. Activităţi nepermise pe traseu şi în apropierea acestuia: Interzis aprinderea focului pe tot traseul; Interzis deteriorarea sau distrugerea marcajelor de pe arbori şi a semnelor indicatoare ; Interzis deteriorarea sau distrugerea componentelor locului de popas şi a băncilor amplasate la punctele de belvedere ( P.B.); Interzis aruncarea deşeurilor de orice fel. Eventualele deşeuri pot fi puse la coşul existent la locul de popas; Interzis camparea; Interzis colectarea de elemente naturale ( pietre, floră, faună); Interzis inscripţionarea pe arbori, pe pietre sau pe elementele componente ale traseului ( bănci, mese, semne indicatoare, etc.).
Puncte de atracţie: neck-ul vulcanic Trescovăţ
Punctul de atracţie al acestui traseu îl reprezintă însuşi neck-ul vulcanic Trescovăţ, care este o formaţiune stâncoasă ce încântă ochiul uman şi pe care se află speciile de arbori şi arbusti care au căpătat de-a lungul timpului forme ciudate datorită fenomenelor meteo. Neck-ul vulcanic a alimentat Defileul Porţile de Fier de-a lungul erelor geologice, cu vulcanite terigene. Aici putem vedea cum a reuşit Dunărea să-şi creeze un curs spectaculos printre munţi. În funcţie de anotimpul în care parcurgem acest traseu putem vedea orhideea, garofiţa, brânduşa galbenă, brînduşa violet, ghiocelul, sunătoarea, coada şoricelului etc. Un element floristic deosebit se întâlneşte pe neck-ul vulcanic Trescovăţ şi anume pinul negru de Banat. Fauna este reprezentată de mamifere precum căpriorul, lupul, mistreţul, reptile precum guşterul,vipera cu corn, broasca ţestoasă a lui Hermann.
