Vicepremierul Dan Barna a anunțat că în ședința de guvern de joi, 19 februarie, s-a decis, a fost adoptată Legea privind desființarea SIIJ.
”Nu este niciun fel de surpriză. Dacă ieri, în Parlament, am văzut că a fost adoptată Legea privind eliminarea pensiilor speciale ale parlamentarilor, astăzi ne îndeplinim un nou obiectiv al coaliției și suntem în această confirmare a mandatului reformist pe care coaliţia USR-PLUS, PNL, UDMR şi l-a asumat la momentul investiturii Guvernului. Este o decizie necesară, în primul rând, pentru România și pentru obiectivul acestui guvern de a ridica MCV și de a reuși, anul acesta, să ieșim de sub această monitorizare pe termen lung de care a beneficiat România. În egală măsură, decizia de astăzi a Guvernului este o îndepărtare de moștenirea toxică pe care încă o avem din guvernarea PSD – Liviu Dragnea și este un prim pas din obiectivul major de reparare a Legilor justiției, pentru că România este în această perioadă într-un proces de recâștigare a credibilității și într-un proces de recâștigare a demnității, să spun, funcționării sistemului de justiție la nivel european, dar și în sens larg, pe nivel internațional. Această desființare a Secției Speciale, care era un apendice rușinos al sistemului, este un prim pas pe care l-am promis, un prim pas pe care astăzi l-am realizat. Îl felicit pe Stelian Ion, ministrul justiției, pentru că a rămas ferm, în ciuda diverselor ghionturi pe care le-a primit în procesul de a aduce în Guvern această lege. Sunt convins că și în Parlament această lege va trece într-o formă prin care să ne asigurăm și acest obiectiv și să nu denaturăm sensul ei inițial, aceea de a avea o justiție funcțională. Îl invit în continuare pe Stelian pentru detaliile tehnice legate de această inițiativă și de perioada următoare”, a declarat vicepremierul.
Și ministrul Justiției Stelian Ion a anunțat că desființarea SIIJ este un gest de normalitate.
”Dacă ne amintim, în 2017, câțiva „corifei”, în ghilimele, ai Justiției din acea vreme și anume, Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Nicolae Șerban, bineînțeles, sub oblăduirea lui Liviu Dragnea, gândeau înființarea acestei secții și într-o expunere de motive de câteva rânduri, nu reușeau să explice necesitatea înființării secției decât în sensul că ea se impune. Trei rânduri a fost nevoie. Noi am explicat pe multe pagini necesitatea desființării acestei Secții de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Bineînțeles, justiţia nu începe și nu se termină cu SIIJ. Sunt multe alte probleme, dar aceasta a fost o chestiune asumată în programul de guvernare, asumată prin memorandumul care prevede niște pași importanți pentru ridicarea MCV pentru că, vă rog să nu uitați, toate organismele europene: GRECO, Comisia de la Veneția, Comisia Europeană în cadrul rapoartelor MCV, au spus la unison că această secție specială, înființarea acestei secții speciale reprezintă un regres și la momentul respectiv, 2017-2018, reprezentau motive de îngrijorare foarte mari. De asemenea să nu uităm că la acel moment CSM a fost foarte vehementă, în sensul în care înființarea acestei secții speciale nu se impunea. A spus foarte clar, dând un aviz negativ la înființare, că nu avem de-a face cu un fenomen generalizat de corupție în rândul magistraților care să impună înființarea unei astfel de secții și că nu e normal să fie o categorie întreagă profesională supusă unor reguli din acestea speciale. Puteau să infirme, procurorii din cadrul secției speciale, toate aceste bănuieli, toate aceste semnale de alarmă și îngrijorări trase la nivelul anilor 2017-2018, însă ce s-a întâmplat ulterior a fost într-adevăr un bilanț ruşinos. Această anomalie juridică creată de la bun început într-un mod contorsionat, cu nerespectarea unor principii fundamentale, cum ar fi specializarea procurilor, principiul specializării, principiul separației carierelor, care a fost îmbrățișat la acel moment, și alte asemenea principii. Deci crearea acestei secții a adus multe probleme. Vă amintesc doar câteva dintre ele. Și aș vrea să ne gândim împreună ce s-a întâmplat în acești ani. În primul rând, anumiți magistrați care au avut curajul să pornească anchete împotriva unor politicieni puternici sau au avut curajul să exprime puncte de vedere referitoare la atacurile la justiție, atunci date prin modificări legislative pe Legile justiției și pe Codul Penal și de Procedură Penală au fost rând pe rând chemați la Secția Specială, așa, ca din întâmplare, s-a început taman cu acei magistrați. Pe de altă parte, procurorul șef DNA, fostul procuror șef DNA a fost supus unui control judiciar demonstrat în instanță ca fiind nelegal, ceea ce ar fi avut repercusiuni cu privire la cariera și parcursul ulterior profesional. Vicepreședintele Comisiei Europene a fost supus unei anchete foarte ciudate la acel moment. O minoră a fost oprită să meargă la părinții adoptivi în străinătate. Sunt foarte multe exemple, renunțări la căi de atac, total nejustificate, în dosare în care așa, ca o pură întâmplare, erau implicați politicieni și oameni de afaceri importanți la acea vreme. Deci, iată, renunțări la căi de atac cu semnul întrebării. Și pe lângă toate acestea, la care se pot adăuga, dar nu voi face o enumerare exhaustivă acum, se adaugă, de fapt, cu totul și cu totul altceva, se adaugă o ineficiență crasă. În timp de aproape trei ani de zile, doi ani și ceva, am văzut că s-au adunat aproape 6.000 de dosare nesoluționate, am văzut că în general, trimit în judecată prin rechizitorii, formulează câte două rechizitorii pe an. Nici un dosar care are în vedere fapte ale magistraților de corupție nu a fost soluționat și trimis în instanță, ca și cum deodată, o dată cu înființarea Secției Speciale, s-au terminat faptele de corupție pe partea aceasta. Este un moment de normalitate, așa cum spuneam. Varianta pe care am propus-o a fost aceea de revenire a situației dinainte de atacurile aduse de PSD la justiție, în sensul în care dosarele care sunt acum în soluționare la Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție vor fi trimise către unitățile de Parchet, după specializarea după materie, după competența după materie și anume, dacă este vorba de fapte care țin de criminalitate organizată, vor fi trimise la DIICOT, dacă este vorba de fapte de corupție, vor fi trimise la DNA, dacă este vorba de alte fapte, dosarele vor fi trimise la Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție sau la Parchetele de pe lângă Curțile de Apel. De asemenea, actele, măsurile procesuale, renunțările, clasările, trimiterile în judecată care nu au fost supuse încă unui control vor fi supuse, realizate de procurorii de la SIIJ, vor fi supuse controlului către procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Sunt chestiuni pe care le-am considerat absolut normale. Mai fac o referire la avizul negativ din partea CSM. Așa cum spuneam, inițial CSM a fost împotriva înființării, acum, în mod paradoxal, pare a fi împotriva desființării. Spun paradoxal și aparent, pentru că, în realitate, dacă veți citi conținutul avizului negativ din partea CSM, veți observa că de fapt nu este un aviz negativ referitor la măsura în sine a desființării SIJ. În niciun paragraf nu se regăsește vreun elogiu sau vreo apreciere la activitatea SIJ, dimpotrivă, este criticată această activitate. Ce s-a solicitat însă, la pachet cu desființarea SIJ, au fost niște așa-zise garanții suplimentare de care ar avea nevoie magistrații pentru a-şi desfășura activitatea în mod independent. Aceste aşa-zise garanții sunt de fapt niște imunități suplimentare, pentru că trebuie să vorbim în limbaj comun, despre asta este vorba, indiferent cum am împacheta în expresii juridice mai complicate, imunități suplimentare cu care nu suntem de acord nici noi, dar nici foarte mulți magistrați. Nu au fost cerute de majoritatea magistraților aceste garanții suplimentare și vreau să vă reamintesc că există unele imunități asemănătoare cu imunitățile parlamentarilor, spre exemplu, în sensul în care percheziționarea, reținerea, arestarea magistraților pot avea loc doar cu încuviințarea secțiilor corespunzătoare din cadrul CSM. Deci, există asemenea garanții şi în prezent. Alte garanții ar însemna să creăm niște dezechilibre, să punem în discuție dacă mai suntem egali în fața legii, să creăm niște discuții dacă nu cumva prin aceste mecanisme nu vor mai ajunge în fața tot a judecătorilor, până la urmă, cei care încalcă legea sau cu privire la care există aceste suspiciuni. În felul acesta nu vom face ordine în justiție și ce alte garanții au justițiabilii față de magistrați? Trebuie să înțelegem că justiția nu este doar despre magistrați. Este în primul rând despre justițiabili și garanțiile unui justițiabil pentru un proces echitabil le reprezintă chiar magistrații, judecătorii.Acestea sunt cele mai bune garanții, niște judecători bine pregătiți, niște judecători pe care să nu fie un volum de muncă sufocant, covârșitor. Acestea le consider niște garanții. Bineînțeles, pe viitor, putem discuta în Parlament, putem discuta pe Legile justiției de garanții suplimentare, pentru că îmi doresc foarte mult ca magistrații să fie independenţi, să se simtă independenți și să nu simtă presiuni, dar acum vorbim de presiuni din rândul unor magistrați față de alți magistrați. S-au adus multe argumente. Am considerat, în ciuda faptului că am căutat multe, multe zile în șir, o perioadă lungă de timp, alte tipuri de garanții am considerat că această formă este cea mai corectă. Această formă, în opinia mea, ar trebui adoptată de Parlamentul României și alte chestiuni pot fi discutate în cadrul proiectelor de lege care se referă la legislația Justiției, să spun așa. Sunt trei proiecte mari. Vă mulțumesc. Aștept întrebările dumneavoastră”, a declarat ministrul.
