Skip to content
Ediția de astăzi Lifestyle Recent Social Spot

Cum trăiau severinenii în comunism

FACEBOOK

 

Cozile interminabile la alimente, pâinea pe cartelă, frigul din locuinţe, energia electrică cu porţia sunt lucruri pe care severinenii nu le pot uita cu uşurinţă.

Anii petrecuţi în comunism, în mod deosebit cei după 1980 au fost cumpliţi. În magazinele alimentare din Drobeta-Turnu-Severin bătea vântul. Nu vedeai pe rafturi decât cutii cu creveţi, conserve de legume, halva învelită în hârtie pătată de ulei şi peşte. Cei care reuşeau să prindă într-o zi pâine albă erau fericiţi pentru că în general se vindea doar pâine neagră şi … pe cartelă. După calculele comuniştilor, pentru o persoană era de ajuns o jumătate de pâine, nici mai mult nici mai puţin, aşa că dacă, de exemplu, o familie număra 4 persoane, putea să cumpere într-o zi două pâini. Unul din membrii familiei se prezenta la magazinul alimentar, musai cu cartela la el, şi abia după ce arăta acest document i se vindea pâinea. Vânzătorul bifa cu pixul pe ziua respectivă, ca nu cumva cumpărătorul să mai vină o dată să ia pâine. Şi zahărul, făina şi uleiul se vindeau tot pe cartelă, câte un kilogram/litru de persoană într-o lună.

Era o luptă continuă, un stres pentru procurarea unui carton de ouă, a unei bucăţi de carne, chiar şi pentru hârtia igienică sau punga de vată. Nu este severinean care să nu-şi amintească de celebrii „adidaşi”, adică picioarele porc ori de „fraţii petreuş” nişte pui ariciţi, din care nu alegeai mare lucru. Era o luptă chiar şi pentru o butelie cu gaz. Stăteai o noapte întreagă la coadă pentru a fi sigur că a doua zi dimineața când venea mașina cu butelii reușeai să intri în posesia uneia.

Doamna Ionescu îşi aminteşte şi acum nopţile petrecute la coada pentru încărcatul unei butelii cu gaz: „Puneam de cu seara câte un bolovan şi plasa, ca să nu ne încurcăm. Aveam dreptul numai la o butelie pe lună şi totul era conform unei planificări stricte pe care o ţinea administratorul blocului”. Cu noaptea în cap trebuia să te trezeşti şi dacă vroiai să cumperi lapte.

„Înainte de Crăciun sau de Moş Gerilă cum se spunea atunci, îmi amintesc că luam pe cartelă un kilogram de portocale, o jumătate de kilogram de bomboane de pom şi vreo 3-4 ciocolate chinezeşti, de acelea cu peştişori pe ambalaj”, spune Marcela Dobrescu din Turnu Severin.

Cei născuţi după 1990 aproape că nu înţeleg că pâinea se cumpăra pe cartelă, că pentru o bucată de salam sau un carton de ouă trebuia să stai la coadă ore în şir, că banalele şi portocalele se găseau în magazine doar iarna și că trebuia să stai la cozi infernale pentru un kilogram.

„Cred că glumiţi, cum adică pâine pe cartelă? E un banc, nu? Şi coadă la butelii, asta chiar le întrece pe toate”, spune un adolescent, care priveşte mirat la vecina sa, doamna Ionescu.

Aşa se face că la vremea respectivă, cel care avea o cunoştinţă sau o rudă la fabrica de pâine, la lapte sau la abator se putea considera un norocos. Existau adevărate reţele de schimburi de mărfuri, un troc mai bine zis, adică pâine contra lapte sau o bucată de carne pentru o sticlă de smântână şi exemplele ar putea continua. Miliția era cu ochii pe angajații Abatorului și nu au fost puține cazurile în care unii dintre ei au ajuns după gratii pentru că scoteau cantități mari de carne și alte produse din unitate.

„N-a murit nimeni de foame pe vremea lui Ceauşescu, toţi se văitau dar dacă îi căutai aveau frigiderele pline. Acum magazinele sunt pline, iar frigiderele oamenilor goale”, ne-a spus doamna Maria Sfetcu, o severineancă în vârstă de 65 de ani, pentru care comunismul a însemnat un loc de muncă bine plătit, concedii în staţiuni şi un apartament într-un cartier muncitoresc.

„Fată, tot fără minte ai rămas. Cum poţi să spui că trăiam bine pe vremea împuşcatului? Ai uitat cozile interminabile la care stăteam pentru o bară de salam sau de parizer cu soia?”, s-a răstit soţul acesteia, un domn pensionar, care a lucrat toată viaţa în armată.

Cel mai greu era iarna. Venirea acestui anotimp însemna pentru severineni frig, mult frig. Severinenii făceau haz de necaz, ca tot românul, şi spuneau: „În casă frig, afară frig/Îţi mulţumesc drag partid că m-ai călit”. În mod firesc, în apartamente nu ar fi trebuit să fie frig pentru că Termocentrala înființată pentru a furniza abur tehnologic Combinatului de Apă Grea putea fără probleme să asigure energia termică necesară pentru a încălzi caloriferere. Dar, nu… Căldura şi apa caldă erau un lux. Mai tot timpul caloriferele erau reci, aşa că oamenii s-au descurcat cum au ştiut mai bine. Aproape că nu era apartament în Turnu Severin, care să nu aibă sobă pentru încălzit. Coşurile sobelor erau scoase pe ferestre, astfel că blocurile erau brăzdate de aceste instalaţii improvizate, evident inestetice. Dar cine mai avea timp atunci să se mai gândească la estetic. Nici varianta încălzirii cu aparate electrice nu era o soluţie pentru că energia electrică se dădea cu porţia. Şi unde? Tocmai în Turnu Severin, oraşul unde barajul Porţile de Fier I produce energie electrică pentru tot sistemul naţional. Se lua „lumina” tot timpul, aşa că toţi cei trecuţi de 35 de ani îşi amintesc cum învăţau la lumânare sau lampa cu gaz.

„Nu era o scuză pentru a doua zi la şcoală că nu ai putut să înveţi fiindcă nu ai avut lumină. Învăţam la lumina lămpii de gaz, acum pentru copiii mei aceste lucruri sunt poveşti”, spune Ionel Mateuț, actualmente inginer.

2 comentarii la “Cum trăiau severinenii în comunism

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.