Sunt realități imediate și realități atemporale, care au fost acoperite de promisiuni, dar niciodată nu s-au găsit soluții reale de rezolvare. România în aceste zile trăiește între cele două realități, dar la cum este dominată și manipulată agenda publică, mulți dintre noi trăim doar în realitatea imediată.
Din cauza acestor stimuli steroizați prin intermediul ecranelor de televiziune, mulți dintre români au impresia că trăim într-o stare de urgență permanentă, că ne mai țin în viață umorul, gravitația, Dumnezeu și zilele de duminică.
Da, realitatea atemporală ne arată că cel puțin în ultimele aproape 3 decenii, în care am tot tranzitat după desprinderea de comunism, România a evoluat și parcă totuși vedem zilnic, în spațiul public, urme de involuție. Mulți politicieni parveniți nu au învățat nici măcar regula aia veche că uneori tăcerea este cel mai bun răspuns și că orice gând pe care îl ai în cap, nu înseamnă că trebuie să îl și verbalizezi.
Nici măcar celebrarea celor 100 de ani de la Marea Unire nu a produs în mulți cel puțin un gând sincer, o reflecție sau o dorință de a construi ceva pe termen scurt sau lung. Suntem în punctul în care ne putem lăuda, cu câteva excepții, doar de strămoși, pentru că prea rare și bine ascunse, de ochii publicului, sunt modelele din ziua de astăzi.
Realitatea atemporală, aia în care ni s-a tot promis, dar s-au realizat foarte puține, ne-a înrăit pe mulți dintre noi. Pentru că nu se poate trăi pe vorbe goale. Iar majoritatea celor care aruncă cu aceste vorbe goale, trăiesc BINE, cu Adevărat.
Între timp realitatea imediată ne arată că avem probleme reale, nu falsificate. Avem probleme cu sistemul de educație, cu locurile de muncă, personal insuficient sau care nu are pregătirea necesară sau cea solicitată de angajatori, sărăcie cronică la o mare parte a populației României, un stat insuficient de bine pus la punct ca să asigure servicii minimale, un sistem de sănătate despre care credem că uneori mai funcționează doar prin șansă, noroc și dedicarea unor oameni care nu au abandonat încă barca. Ne naștem tot mai puțini, în timp ce alții își duc viața în singurătate. Unii aleg să plece departe, în timp ce alții supraviețuiesc, nu trăiesc. Asta este realitatea imediată în România, nu ceea pe care încearcă să ne-o impună la televizor unii sau alții.
Unele probleme trebuie să fie rezolvate de politicieni, însă alte probleme trebuie rezolvate de fiecare dintre noi în parte. Degeaba transferăm toate așteptările pe clasa politică, pe altul, dacă nu ne asumăm partea noastră.
Vom trăi în unul dintre cele mai sărace județe dacă nu ne vom implica în viața și deciziile comunității, dacă nu ne vom prezenta la vot, dacă nu vom avea grijă de ce este al nostru, ca prin puterea exemplului să îi molipsim și cei de lângă noi. Părinții au o datorie să își îndrume copiii spre un domeniu care să le asigure surse de venit pentru viitor, să fie pragmatici.
Da, în ciuda tuturor problemelor, România în an CENTENAR are nevoie de cetățeni pragmatici, care să nu cadă în patimi inutile, ci să analizeze la rece care este starea realității imediate și atemporale, după care să facă un plan de acțiune pe termen mediu și lung. Să gândim în termeni de viitor îndepărtat, nu doar aproapiat, pentru că doar așa se vor schimba mentalitățile și realitățile.
