Preşedintele Klaus Iohannis a trimis Curţii Constituţionale a României, marţi 31 iulie, o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii privind Codul administrativ.
„Prin modul în care a fost adoptată, legea dedusă controlului de constituţionalitate încalcă prevederile art. 61 alin. (2), art. 66 alin. (2) şi (3), ale art. 75 alin. (1), (2) şi alin. (4) coroborate cu cele ale art.73 alin. (3), precum şi cu cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţie. Totodată, prin conţinutul normativ, legea contravine normelor şi principiilor constituţionale„, precizează şeful statului în sesizarea transmisă CCR.
- Legea privind Codul administrativ al României a fost adoptată de Senat cu încălcarea prevederilor art. 75 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 61 alin. (2), precum și cu cele ale art. 147 alin. (4) din Constituție
- Legea privind Codul administrativ al României a fost adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională în ședința din data de 9 iulie 2018. Această lege a fost dezbătută și adoptată de către Camera Deputaților cu încălcarea dispozițiilor art. 61 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 66 alin. (2) și (3) din Constituție întrucât această lege a fost adoptată în cadrul unei sesiuni extraordinare a Camerei Deputaților neconstituțional întrunită.
- Legea privind Codul administrativ al României a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) și alin. (4) coroborate cu cele ale art. 73 alin. (3), precum și cu cele ale 61 alin. (2) din Constituție
- Legea privind Codul administrativ al României a fost adoptată cu încălcarea principiului bicameralismului prevăzut la art. 61 alin. (2) și art. 75 din Constituție, altfel cum a fost acesta dezvoltat prin jurisprudența Curții Constituționale
Prin legea adoptată de Parlament s-a eliminat pragul de 20% pentru folosirea limbii materne a minorităților naționale în administrația locală.
Ce spune Klaus Iohannis?
Dispoziția încalcă art. 13 din Constituție conform căruia: „În România, limba oficială este limba română.” Criteriul ponderii semnificative utilizat de către constituant se referă la cetățenii unei minorități naționale, iar nu la reprezentanții aleși, consilieri locali. Stabilirea unui prag de 20% de către legiuitor se referă exclusiv la cetățenii aparținând unei minorități naționale în cadrul unei unități administrativ teritoriale, prin raportare la numărul total al cetățenilor din respectiva unitate administrativ teritorială. Mai mult, atât textul constituțional, cât și textele legale de la art. 94 din legea criticată se referă la utilizarea limbii materne a minorității naționale în raporturile cu autoritățile publice, iar nu la utilizarea limbii materne a unei minorități în cadrul autorităților locale. Or, instituind posibilitatea ca, în cadrul unei autorități publice locale, lucrările să fie desfășurate în altă limbă decât limba oficială, legiuitorul a încălcat art. 13 din Constituție. Faptul că documentele ședințelor de consiliu se întocmesc în limba română nu poate acoperi faptul că procesul decizional (dezbaterea) care stă la baza adoptării unui act de către organul colectiv local se desfășoară într-o altă limbă decât limba oficială. Mai mult decât atât, textul este profund neclar, întrucât nu rezultă care sunt condițiile și conform cărei proceduri se poate dispune folosirea și a limbii minorității naționale. De asemenea, textul este neclar întrucât utilizează sintagma „și limba minorității naționale respective”, de unde ar rezulta că, în același timp, se utilizează și limba română și limba minorității, ceea ce ar afecta buna desfășurare a lucrărilor consiliului local. De asemenea, nu sunt prevăzute condițiile în care „se asigură, prin grija primarului, traducerea în limba română”, în sensul că nu se prevede dacă se folosesc serviciile unui traducător autorizat, în ce condiții este acesta desemnat, care este responsabilitatea acestuia pentru exactitatea traducerilor, etc. În acest context, apreciem că textul contravine și art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind neclar, incomplet și impredictibil.
Totodată, în cadrul lucrărilor din comisia specială pentru elaborarea Codului administrativ a fost adoptat amendamentul care prevede ca primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene aleşi după anul 1992 să primească o pensie specială în limita a trei mandate.
Ce spune în sesizarea de neconstituționalitate?
Dispozițiile art. 210 alin. (1) din legea criticată contravin art. 147 alin. (1) din Constituție, prin raportare la Deciziile nr. 581/2016 și nr. 22/2016. Astfel, prin Decizia nr. 22/2016, paragraful 41, instanța de control constituțional a constatat că „indemnizația pentru limită de vârstă reglementată de legea analizată reprezintă o prestație pecuniară la care statul se obligă și a cărei natură juridică este incertă”, că noțiunea folosită (indemnizație pentru limită de vârstă) „nu se integrează, din punct de vedere conceptual, în sistemul normativ, drept pentru care, atunci când legiuitorul recurge la utilizarea unor noțiuni cu caracter inovator în cuprinsul actelor normative, trebuie să le definească chiar în cuprinsul acestora”. Curtea prin Decizia nr. 390/2014, paragraful 31, „a statuat că o noțiune legală poate avea un conținut și înțeles autonom diferit de la o lege la alta, cu condiția ca legea care utilizează termenul respectiv să îl și definească.”, concluzionând la paragraful 61 că nu sunt îndeplinite condițiile de claritate, precizie și previzibilitate cu privire la natura juridică a „indemnizației pentru limită de vârstă”, astfel că încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție.
Aleşii locali au permisiunea să aibă calitatea de persoană fizică autorizată sau de persoană care exploatează o întreprindere individuală sau o întreprindere familială.
Ce spune Klaus Iohannis?
În cuprinsul art. 40 alin. (1) lit. g) din lege se precizează că funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu calitatea de persoană fizică autorizată sau de persoană care exploatează o întreprindere individuală sau o întreprindere familială. Astfel, este înlocuită sintagma „calitatea de comerciant persoană fizică” din art. 84 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 161/2003 cu sintagma „calitatea de persoană fizică autorizată sau de persoană care exploatează o întreprindere individuală sau o întreprindere familială”. Cu referire la acest caz de incompatibilitate, trebuie menționate considerentele din Decizia Curții Constituționale nr. 336/2017, potrivit cărora Curtea a reținut că „nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun”.
