Ediția de luni a interviurilor video PSnews.ro a avut-o ca invitată pe profesoara de limba și literatura română Cristina Tunegaru.
Ea a scos la iveală o realitate dureroasă cu care se confruntă învățământul actual: „prăpastia” dintre școlile orașelor și cele ale satelor, fapt ce poate fi remediat prin stimularea profesorilor buni să predea la țară.
„Cred că în sistemul educațional românesc nu s-a schimbat mare lucru (în ultimii ani – n.r.) și, în general, practicile profesorilor, metodele și textele pe care le folosesc se vor schimba foarte greu. Nu ne așteptăm ca de la o zi la alta să se reînnoiască bagajul de texte și de metode. Însă semnalul meu de atunci a fost unul pentru înnoirea textelor și pentru adaptarea lor, astfel încât ele să fie atractive, să placă copiilor și să-i motiveze spre lectură. Sper și cred că au fost colegi care cel puțin s-au lăsat inspirați de dorința mea de a-i apropia pe copii de carte, de citit și cred că rolul profesorului de română nu este numai să transmită cunoștințe sau noțiuni de teorie literară și de gramatică, ci mai degrabă să-i apropiem pe copii de citit, pentru că în felul acesta îi vom determina să citească și după ore, și acasă, și în timpul liber. Și astfel vor deveni cititori mai buni și vom reuși să depășim cifra aceea îngrozitoare de 42% de analfabeți funcțional, care ne sperie astăzi și care din păcate este dovada eșecului sistemului nostru de învățământ”, a declarat Tunegaru pentru PSnews.ro.
În continuare, Cristina Tunegaru a povestit din experiența proprie de cadru didactic care a predat atât în mediul urban, cât și în cel rural, explicând ce a determinat-o să predea din nou într-o școală de la țară. În acest context, profesorul de limba română a deplâns lipsa de interes a celor de la catedră pentru elevii rurali și a arătat cum poate fi rezolvată această problemă.
„Am revenit în mediul rural (s-a titularizat cu media 10 la școala din comuna Petrăchioaia, județul Ilfov – n.r.), pentru că am mai lucrat în primul an de învățământ. N-aș putea spune că sunt diferențe între urban și rural din punctul ăsta de vedere. Adică copiii sunt aceeași: la fel de dornici de a interacționa cu povestea, cu lectura, cu cartea, dacă reușim să găsim mijloacele prin care să ajungem la ei. Însă adevărul este că între cele două medii – urban și rural – există o adevărată prăpastie. Dacă ne uităm la rezultatele de la Evaluarea Națională pe care le obțin copiii din rural și urban, vedem că sunt aproape polarizate. Adică există școli în România (în anumite sate) – ceea ce este absolut îngrozitor – în care nu există niciun copil care să fi luat măcar 5 la Evaluarea Națională. Asta înseamnă că acei copii nu au nici măcar competențele minime de lectură și de scriere corectă a unui text, de formulare a unui mesaj.
Și evident că asta nu se întâmplă într-un singur an sau într-o singură generație, ci ani la rândul scoatem generații întregi de copii din școlile acelea care nu reușesc să aibă competențele acestea minime, de calcul și de lectură. Și atunci reușim cumva să obținem la Evaluarea Națională o medie în jurul valorii de 6-7 – asta pentru că notele foarte slabe din rural sunt contrabalansate de notele bune și foarte bune din rural. Și atunci obținem o medie decentă.
Adevărul este însă că între cele două medii este o adevărată prăpastie și trebuie să investim mult mai mult pentru rural: să aducem acolo profesorii cei mai capabili, care să reușească să ridice și ruralul până acolo unde ar trebui să fie. Pentru că toți copiii au nevoie de aceleași șanse la educație”, a detaliat Cristina Tunegaru.
Întrebată unde crede că își are originea această prăpastie, profesoara a pledat pentru stimularea dascălilor.
„Cred că aici trebuie să discutăm tot despre mijloacele prin care atragem profesorii în mediul rural. Din păcate, nu există nici măcar o diferențiere salarială consistentă, astfel încât oamenii să se ducă acolo. Zonele rurale sunt departe de centrele urbane (care formează profesori). Și atunci profesorilor le e mai comod să aleagă o școală aproape de casă sau în orașul în care locuiesc, decât să facă naveta într-o școală îndepărtată. De multe ori, nici nu se plătește naveta. Și atunci de ce să facă efortul acesta? Profesorii trebuie motivați să ajungă acolo”, a conchis Tunegaru.
Găsiți AICI secvența, de la început până la momentul 10:36:
