Dan Barna a fost reales președinte al Uniunii Salvați România, prin vot electronic. Potrivit anunțului făcut de cei de la USR ”în cadrul scrutinului intern, care s-a desfășurat online în perioada 1-5 septembrie, au votat 9314 membri, iar Dan Barna a obținut 6097 din voturi (65.75%)”.
”Mandatul președintelui USR este de maxim 4 ani, iar o persoană nu poate deține funcția de președinte mai mult de 10 ani, indiferent dacă anii sunt consecutivi sau nu. Dan Barna a devenit președintele USR în octombrie 2017, în urma unui congres extraordinar. În ultimii doi ani, sub conducerea lui Dan Barna, partidul a avut o extindere accelerată și a ajuns la 16.000 de membri și peste 550 de filiale. În urmă cu o lună de zile, Dan Barna a fost desemnat candidatul alianței USR PLUS la alegerile prezidențiale din acest an și în prezent strângem semnături pentru înscrierea în cursa electorală din noiembrie 2019”, se mai arată în mesajul oficial.
Însă, în mediul online au apărut acuzații că aceste alegeri nu ar fi tocmai ”corecte”. Potrivit unor discuții publicate de Digi 24 au existat în rândul membrilor, în special în tabăra anti-Barna, întrebări legate de numărul mic de membri care au votat, comparativ cu numărul total de membri al partidului. Astfel, din cei 16 000 de membri, doar puțin peste jumătate s-ar fi exprimat prin votul electronic până joi dimineața. Până la votul final și datele oficiale transmise de cei de la USR (9314 voturi) nu pare să fi fost mare diferență.
Sociologul Sorin Cucerai a făcut o serie de comentarii pe marginea alegerii președintelui USR.
”USR și (non-)democrația! Putem să spunem ce vrem, în funcție de tabăra pe care o preferăm, dar, obiectiv vorbind, alegerile pentru președinția USR nu au fost nici libere, nici corecte. Câteva norme democratice elementare au fost încălcate grav: nominalizarea candidatului la președinția României s-a făcut înainte de alegerea președintelui partidului, lucru care din start i-a obligat pe useriști să-l susțină mai degrabă pe Barna la șefia partidului (din rațiuni evidente); modalitatea de alegere a președintelui partidului s-a schimbat semnificativ cu o lună înainte de alegeri; membrii „comisiei electorale” s-au aflat în vădit conflict de interese, fiindcă 6 din cei 7 membri sunt candidați pe diferite funcții sau susținători declarați ai unor candidați; perioada de votare s-a prelungit cu două zile după ce urnele ar fi trebuit închise, și asta fără niciun motiv statutar; votul electronic a fost organizat în așa fel încât să excludă mulți alegători. Alte norme democratice au fost semi-încălcate: nu a existat decât o singură dezbatere între candidați, în utima zi a campaniei electorale. „Caravana democrației” de la europarlamentare a fost trasă pe dreapta. La fel de grav, Dan Barna a fost singurul candidat care și-a putut face campanie electorală după ce campania a luat sfârșit, sub pretextul că își prezintă candidatura la președinția României. Pe scurt, nu a existat nici cea mai mică preocupare pentru a asigura un level paying field. Dimpotrivă, totul a fost făcut pentru a favoriza un sigur candidat – cel care, deloc întâmplător, a și câștigat alegerile. Una peste alta, dacă PSD ar organiza alegeri generale (sau prezidențiale) în același fel în care conducerea USR a organizat alegerile pentru președinția partidului, lumea ar ieși furioasă în stradă – pe bună dreptate. Dar fiindcă e vorba de USR și de alegeri interne, lumea fie tace, fie aplaudă. Iar asta e îngrijorător. Fiindcă dacă la tine în partid nu dai doi bani pe norme democratice, e greu de crezut că-ți pasă de democrația din România. Iar dacă închidem ochii la derapajele „alor noștri”, nu suntem cu nimic mai buni decât „ai lor”.
